Adulterul, de-a lungul istoriei

Diferite sondaje moderne sustin ca 55% dintre barbati si 35% dintre femei au obiceiul sa isi insele partenerii. Flerul insa sugereaza cercetatorilor ca cifrele sunt mult mai mari, pentru ca tentatia este o lege a naturii, greu de invins.

Indiferent cum arata cifrele, adulterul isi are propria lui istorie, iar faptele legate de acesta sunt bogate in surprize, potrivit portalului Radioc.

Cea mai veche prevedere legislativa cu privire la adulter si la divort apare in codul regelui babilonian Hammurabi, scris probabil in jurul anului 1760 i.Hr. Acest stravechi cod stipula dreptul celui inselat de a cere desfacerea casatoriei si de a vinde sotia ca sclava. Pana in secolul trecut, legea hindusa dadea dreptul sotului de a vinde ca sclava sotia adulterina.

Mai mult, in Rusia taranii aveau dreptul sa-si omoare consoarta, prinsa asupra faptului, fara a da socoteala pentru fapta lor.

In perioada domniei regelui francez Carol al V-lea, barbatul prins asupra faptului putea fi ucis cu sabia de catre o ruda a sotiei, iar femeia prinsa era inecata.

In tarile cu religie musulmana era obiceiul ca femeia adulterina sa fie omorata cu pietre, iar daca aceasta nu isi pierdea viata, aruncarea pietrelor continua pana ramanea ingropata. Aceasta practica barbara inca mai apare si astazi uneori, iar recent a fost identificat un caz chiar si pe continentul european, in Cecenia.

In Marea Britanie, a fost aplicata legea conform careia sotul inselat avea dreptul la despagubiri materiale, care reprezentau "compensatia morala la demnitatea ofensata a sotului".

In Elvetia, instanta poate decide ca sotul sau sotia care au comis adulter sa nu se mai poata casatori o anumita perioada, dar nu mai mult de trei ani.

In America, din momentul in care George Bush jr. a ajuns presedinte, a fost introdusa o lege care permitea condamnarea la inchisoare, pe maximum un an, a sotului, respectiv sotiei, infidele.

In Belgia, o lege care a functionat pana in anul 1968 nu dadea voie sotiei sa solicite divortul pentru infidelitate, decat in cazul in care adulterul a fost savarsit in locuinta comuna. De asemenea, sotul putea obtine divortul indiferent de locatia unde si-a comis sotia infidelitatea ei.

In Iran, sotia nu are dreptul nici astazi sa asiste la sedinta de judecata a propriului divort, chiar si in calitate de martor. Dupa proces, i se transmite acesteia ce decizie a luat tribunalul, iar ea nu are drept nici la apel, nici la recurs.

In Egipt, sotia are dreptul sa-si sotul afara din casa, chiar si fara divort, in cazul in care face dovada ca a fost fortata sa se casatoreasca fara voia ei, sau daca dovedeste cu martori ca el nu-si poate indeplini atributiile conjugale.

Alexandru Manole